De-a lungul istoriei sale bogate, publicul Teatrului Național din Belgrad a văzut multe spectacole a celor mai buni dansatori, cântăreți și actori. Constanta calitate a repertoriului, care îmbină tradiția cu abordările contemporane, împreună cu nivelul remarcabil de reprezentații de calitate, sunt o marcă înregistrată. Producțiile Teatrului Național din Belgrad sunt prezentate în turnee în țară și în străinătate, reconectându-se permanent la marea familie a celor mai bune teatre din Europa, din care face parte. Încă de la începuturile sale în 1868, Teatrul Național din Belgrad a promovat cultura și tradiția sârbă. Astăzi, el găzduiește trei ansambluri artistice: Opera, Teatru și Balet sub același acoperiș. Producțiile Teatrul Național sunt prezentate în două săli: sala principală de 700 de locuri și sala „Rasa Plaovic” de 300 de spectatori. Incluzând spectacolele invitate, Teatrul Național din Belgrad prezintă pentru un public de aprox. 150.000 de spectatori, mai mult de 600 de reprezentații pe an.
La începutul secolului al XIX-lea, în momentul „deșteptării” naționale a sârbilor, se năștea ideea unui teatru, o instituție care s-ar dovedi un real ajutor în lupta împotriva înapoierii și analfabetismului, contribuind, de asemenea, la crearea de idei progresiste și de creștere a culturii naționale. Primele spectacole de amatori au avut loc la Kragujevac în 1835, în prezența Principelului Mihajlo, fiind organizate de scriitorul Joakim Vujić, în spații neconvenționale: berării, hoteluri, depozite. Prima idee a unui teatru permanent la Belgrad a apărut însă în 1851, când a fost înființat Comitetul „Iubitorii Educației Naționale”. După ce a trecut prin mai multe variante de amplasament, clădirea teatrului se va ridica în apropierea Porții „Stambol”, fiind dată în folosință în 1863 și a beneficiat de la început, de un ansamblu profesionist, educați în literatură și teatru. Neîntrunind cerințele necesare, se decide construirea unui nou teatru, purtând semnătura lui Aleksandar Bugarski și amintind de Scala din Milano. Din nefericire, se dovedește a fi insuficient de mare sau de dotat tehnic, astfel încât lucrările de modernizare se reiau în 1912, însă Războaiele Balcanice și Primul Război Mondial prelungesc finalizarea acestora până în 1922. Clădirea remodelată pierde însă armonia arhitecturii originale, dar câștigă prin mai mult spațiu, o scenă modernă, mai multe locuri în sală și mai multe decorațiuni în interior. Cel de-al doilea Război Mondial își lasă amprenta și peste încercatul teatru, după bombardamente, fiind nevoie de o nouă reconstrucție, lucrările fiind finalizate în 1965, dar păstrându-se neschimbate fațada și scena.
În anul 1986 Primăria din Belgrad decide renovarea acestui edificiu, lucrări care se vor încheia doi ani mai târziu, oferind, pe lângă o clădire complet nouă și modernă care găzduiește o parte a decorurilor și a echipamentelor de scenă, revenirea din punct de vedere arhitectural la aceea din perioada interbelică. Inaugurarea a fost marcată de trilogia „Orestia” de Eschil.
Primul spectacol de operă al Operei Naționale din Belgrad a fost „Madama Butterfly” de G. Puccini la 11 februarie 1920 iar primul spectacol de balet a fost „Spărgătorul de nuci” de P.I. Ceaikovski la 22 ianuarie 1923.