Timișoara a fost și este cel mai puternic centru cultural din vestul României. Așezarea geografică favorabilă, la confluența între Europa centrală și cea de est îi conferă Timișoarei o largă deschidere pe plan cultural. Situată la mai puțin de 700 km distanță față de 13 capitale europene, a avut de-a lungul timpului o conectare continuă la valorile culturii europene. Populația acestui spațiu multietnic și multicultural, aparținând diverselor etnii și confesiuni religioase, face din Timișoara un model de civilizație europeană.

Începând cu ultimul sfert al secolului al XVIII-lea în Timișoara au avut loc în mod frecvent stagiuni de operă cu un repertoriu variat, cu nimic inferioare celor din marile orașe europene, multe fiind prezentate aici la puțin timp după premierele lor absolute. Astfel sub conducerea lui Bruno Walter sunt prezentate operele: „Trubadurul”, „Cavalleria rusticana”, „Paiațe”, „Boema”, „Bărbierul din Sevilla”, „Faust”, „Fidelio”, „Der Freischütz”, „Ernani” etc.

Construcția clădirii „Palatului Culturii” a început în anul 1871, după planurile arhitecților vienezi Hermann Helmer și Ferdinand Fellner (constructori a numeroase săli de teatru din Europa: Budapesta, Viena, Odessa) și a fost terminată în 1875, inaugurarea clădirii având loc la data de 22 septembrie 1875. Două incendii de proporții au devastat clădirea. Primul a avut loc în anul 1880 și reconstrucția a durat până în anul 1882, păstrându-se integral forma originala a clădirii, construită în stil „Renaissance”. După cel de-al doilea incendiu din anul 1920 au mai rămas intacte doar aripile laterale ale clădirii. Reconstrucția se face după planurile arhitectului Duiliu Marcu, păstrându-se stilul original numai la fațadele laterale, fațada principală și sala de spectacole îmbrăcând stilul neobizantin caracteristic arhitecturii românești a timpului.

Nevoia acută simțită de timișoreni și dragostea lor pentru spectacolul de teatru liric au fost împlinite într-o anumită măsură de Opera Româna din Cluj-Napoca. Înființată în anul 1920 aceasta s-a deplasat destul de des la Timișoara pentru ca, între 1940 și 1945, în urma cedării Ardealului prin Dictatul de la Viena, să-și desfășoare în refugiu activitatea în capitala Banatului, devenind Opera din Cluj - Timișoara, al cărei director a fost numit compozitorul Sabin Drăgoi.

După plecarea Operei din Cluj în 1945 nu se putea imagina o Timișoara fără spectacole de operă. Actul de întemeiere al instituției va fi decretul semnat de M.S. Regele Mihai I la data de 30 martie 1946. Conducerea nou înființatei instituții va fi încredințată renumitei soprane Aca de Barbu care a reușit în scurt timp cu pricepere și devotament, să formeze o echipă valoroasă de muzicieni.

Primul consiliu de administrație al Operei Române din Timișoara a cuprins personalități marcante ale vremii respective: Aca de Barbu - director și regizor artistic, Traian Nicolau - director artistic, Mihai Bota - director administrativ, Gheorghe Marianciu - secretar studii muzicale, Gheorghe Pavel, Traian Mihăilescu, Hermann Klee, Constantin Daminescu - dirijori, Mercedes Pavelici - maestru de balet, Ionică Mihai și Eugen Gropșianu - regizori. Structura compartimentelor a fost următoarea: 45 de soliști vocali, 46 de instrumentiști, 60 de coriști, 19 balerini, 30 personal tehnic de scenă, 8 corepetitori și 1 sufleur.

Acum la nou înființata Operă din Timișoara, parte din soliștii Operei din Cluj-Napoca și-au dorit să rămână la Timișoara spre a întregi cu experiența lor nucleul colectivului artistic entuziast: Filomeia Piteiu Georgescu, Fenia Nicolau, Traian Nicolau, Gogu Vasilescu, Adriana Ciuciu, Flavia Domșa, Illa Cazacu.

Spectacolul inaugural al Operei Române din Timișoara a avut loc la 27 aprilie 1947 cu opera „Aida” de Giuseppe Verdi. A fost un spectacol de neuitat, de înaltă ținută artistică, un triumf al artei interpretative românești semnalat ca atare de periodicele vremii. Pe scenă, în fața publicului și a înaltei asistențe, (primul ministru de atunci Dr. Petru Groza), dar și prin megafoane, afară în Piața Operei, directorul Aca de Barbu adresa miilor de auditori, următoarele cuvinte:

„Iată visul nostru împlinit! Se deschid porțile acestui așezământ de artă lirică pentru a răspândi ca un far luminos arta cântului și a muzicii - citadelă culturală într-o provincie atât de înfrățită cu muzica și poezia. În acest Banat, care prin tradițiile lui este îndreptățit a avea o operă proprie, aici, în țara cântului unde de veacuri răsună melodiile duioase ale doinei românești...”

În primii zece ani de la înființare au fost montate 41 de spectacole de operă, operetă și balet. Fiecare stagiune a adus pe afișele instituției titluri noi, interpretate de un colectiv artistic bine închegat, alcătuit din soliști vocali, balerini, coriști și instrumentiști de valoare, conduși de maeștrii de talie internațională.

Începând din anul 1952 Opera a susținut la: Arad, Lugoj, Bocșa, Ciacova, Deva, Hunedoara și Reșița, microstagiuni neîntrerupte până în anul 1990, când economia de piață începe să-și impună legile ei, deplasarea unui colectiv fiind un efort financiar imposibil de susținut. Începând din anul 1953 s-au organizat turnee prin țară la: Craiova, Sibiu, Brașov, Oradea, Târgu-Mureș, Buzău, Galați, Suceava, Satu Mare, Baia Mare, Alba-Iulia, București.

La inițiativa marelui muzician Nicolae Boboc, dirijor și director al Operei din Timișoara și a lui Ion Românu, director al Filarmonicii „Banatul” din Timișoara, în stagiunea 1968-1969 are loc prima ediție a Festivalului „Timișoara Muzicală”, gândit să devină un eveniment al anului, o manifestare de ținută. După cea de-a VI-a ediție, festivalul devine anual iar din anul 1993 va primi un caracter internațional, păstrat până în ziua de astăzi.

Având un public avizat și interesat de acest gen muzical, divers ca vârstă, instituția își îndreptă atenția atât spre montarea unor titluri noi de operă cât și spre repertoriu de operetă, mult savurată de timișoreni.

Începând din toamna anului 2000, la conducerea instituției a fost ales prin concurs, tenorul Corneliu Murgu, artist de talie mondială, care întors în țară a revigorat activitatea operei, făcând apel la cunoștințele sale manageriale acumulate de-a lungul carierei sale internaționale. A încurajat debuturile în roluri a tinerilor soliști, oferindu-le posibilitatea de a se perfecționa și a reușit să valorifice optim potențialul artistic al instituției, prin stimularea creativității și personalității artistice a fiecărui solist.

Din toamna anului 2019 baritonul Cristian Rudic devine prin concurs manager al instituției, contribuind la perpetuarea idealurilor împământenite de maestrul Corneliu Murgu, prin revigorarea repertoriului existent, accentuând spre teatralitatea operei și baletului.

Rularea repertoriului Operei din Timișoara cu o maximă performanță și îmbogățirea lui cu noi titluri reprezentative din repertoriul universal și românesc de genuri diferite: operă, operetă, musical, balet și pentru formarea viitorului spectator prin montarea de spectacole pentru copii, este unul din obiectivele și criteriile de performanță urmărite. Opera timișoreană acordă o maximă importanță calității actului artistic considerând că numai în acest fel abordarea relației calitate - cantitate, poate duce la creșterea valorică a produsului artistic, la atragerea publicului în sala de spectacole și nu în ultimul rând la reprezentarea cu cinste a artei interpretative românești peste hotare.

De la înființarea Operei din Timișoara și până în prezent s-au montat 16 premiere absolute și 23 de premiere naționale din peste 300 de montări noi de opere, operete, musicaluri, balete și opere și musicaluri pentru copii.

Stagiunea Operei din Timișoara se desfășoară pe o perioadă de 10 luni, timp în care instituția prezintă publicului aproximativ 80-90 de spectacole la sediu cu o frecvență de 8-10 spectacole pe lună.

Sala de spectacole dispune de 686 locuri.

Inedit este faptul ca în această clădire își desfășoară activitatea în mod armonios patru instituții de cultură - caz unic în lume: Opera Națională Română din Timișoara, Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara, Teatrul German de Stat din Timișoara și Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara.

Demnă de o premieră este evenimentul înregistrat la data de 23 iunie 1964 ca fiind PRIMA TRANSMISIUNE DE TELEVIZIUNE ÎN DIRECT A UNEI OPERE INTEGRALE, realizată de Radioteleviziunea Română. Spectacolul difuzat a fost opera „Bal mascat” de Giuseppe Verdi cu următoarea distribuție de excepție: Nicolae Zaharia - Riccardo, Iuliu Mare - Renato, Marieta Grebenișan - Amelia, Mira Popescu - Ulrica, Elena Botez - Oscar, Mihail Gligor - Tom, Marius Șola - Sam, Mihail Dumitrescu - Silvano, Ioan Jung - Judecătorul, dirijor: Mihai Beleavcenco. Au urmat nenumărate imprimări pentru radio și televiziune, precum și pe disc și CD.

Participări în cadrul festivalurilor naționale și internaționale:

1971 - Wiener Festspiel, Austria;

1984 - Festivalul de Operă, Lecce, Italia;

1985 - Festivalul de Operă, Lecce, Italia;

1986 - Festivalul de Operă, Lecce, Italia;

1988 - Festivalul Internațional „George Enescu”, București, prima participare a Operei Române din Timișoara în cadrul acestui prestigios festival;

1990 - Primul Festival Internațional al Dansului, India;

1991 - Festivalul de Operă, Locarno, Elveția;

1992 - Festivalul de Operă și Balet, Iași, ediția a II-a,

1993 - Festivalul de Operă, Szeged, Ungaria;

2001 – 2019  - Festivalul Internațional al Artei Lirice (Sibiu Opera Festival), Sibiu

2007 – 2019 - OperettenSommer Kufstein, Austria

2013 – Festivalul Internațional de Artă Beiteddine, Liban

Festivaluri proprii sau în colaborare:

Festivalul Internațional „Timișoara Muzicală”, cu caracter anual (din anul 1969)

Festivalul Internațional al muzicii lui Johann Strauss, ediția a II-a (7 - 14 septembrie 2003)

Festivalul de Operă, Operetă și Balet în aer liber de la Teatrul de vară din Parcul Rozelor din Timișoara (din 2005)

Turneele întreprinse în țară și străinătate de colectivul Operei Române din Timișoara au întrunit atât aprecierea publicului cât și a criticii de specialitate din: fosta Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria, Italia, Germania, Olanda, Belgia, Elveția, Spania, Portugalia, Liban, Austria, Luxemburg, India și Qatar.

Turneele întreprinse în străinătate au făcut din Opera din Timișoara un mesager al culturii poporului român, contribuind prin calitatea interpretativă a ansamblului la crearea unei bune imagini a României în lume.

Turnee peste hotare:

La data de 24 septembrie 2004 se conferă Operei Române din Timișoara titulatura de Operă Națională, împlinindu-se astfel visul unei generații pline de oameni talentați care au creat premisele succeselor de mai târziu, ale acestui colectiv, care și-au dedicat toata ființa lor pentru a clădi ceea ce astăzi înseamnă Opera din Timișoara.

Dacă în 17 decembrie 1989 reprezentația operei „Cavalleria rusticana” este suspendată și în aer plutește speranța iar în sufletele multor timișoreni răsună armoniile corului „Lăudați-L cu toții pe Domnul”, pe 20 decembrie revolta poporului oprimat din „Nabucco” (aflat în acea zi pe afișe) se mută în stradă, în 20 decembrie când Timișoara se declară Primul Oraș Liber al României de comunism, clădirea Operei Naționale Române din Timișoara devine simbol și imaginea ei înconjoară pământul...

Directori ai Operei din Timișoara

ACA DE BARBU (01.03.1946 - 20.11.1954)	FRANCISC KÁDÁR (20.11.1954 - 15.08.1956)	LUCIAN GROPȘIANU (15.08.1956 - 11.03.1959)	VIOREL COVĂSALĂ (11.03.1959 - 15.09.1960)	ADRIAN BELDI (15.09.1960 - 19.06.1963)
NICOLAE BOBOC (19.06.1963 - 14.09.1974)	CORNELIA VOINA (15.09.1974 - 01.07.1977)	PETRU MANZUR (01.07.1977 - 01.10.1983)	ION IANCU (01.10.1983 - 31.03.1985)	MARIA MĂRGINEANU (01.04.1985 - 01.04.1990)
ION IANCU (01.04.1990 - 07.09.1990)	VIRGIL BOSA (07.09.1990 - 08.05.1994)	ION IANCU (01.08.1994 - 19.09.2000)	CORNELIU MURGU (20.09.2000 - 17.03.2019)	CRISTIAN RUDIC  (18.03.2019 - prezent)