Limba Romana English

Limba Romana English

Țara surâsului

Festivalul de Operă și Operetă, în aer liber, de la Teatrul de vară din Parcul Rozelor

ediția a XIX – a 

 

Conducerea muzicală: HERMANN SZABOLCS (invitat)                         

Regia artistică: MARINA EMANDI TIRON                                 

Scenografia: GETA MEDINSKI

Concert maeştri: OVIDIU RUSU, CORINA MURGU                                             

Maestru de cor: LAURA MARE                              

Coregrafia: CARMEN COJOCARU

Maeștri de balet: OVIDIU MATEI IANCU, MANUELA ARDELEAN, ALIN RADU

 

 

Prințul Sou Chong CRISTIAN BĂLĂȘESCU

Contele Ferdinand Lichtenfels LEONARD IVAN

Lisa NARCISA BRUMAR

Contele Gustav von Pottenstein DARIUS GRUIȚĂ

Mi LIGIA POPESCU

Tschang GELU DOBREA

Ecbathana MIRCEA DAN PETCU

Generalul MIHAI PRELIPCIAN

Doamna Hardegg DIANA CHIRILĂ

Tashi MUGUREL CHIRILĂ

Un valet OCTAVIAN LUȘCĂ

Fini ANA MARIA STĂNOIA

Vali DAIANA VINARS

Toni GEORGIANA NECȘA

 

Soliştii baletului: ANDREEA MIREA, ANTONIN FARAUT

 

Corul, orchestra şi ansamblul de balet ale Operei Naţionale Române Timişoara

 

Regia tehnică: Hellen GANSER                                                              

Pregătirea  muzicală: Angela BALICI, Rareş PĂLTINEANU, Leonard BONEA, Irina BELEA                                                     

Sufleur: Eugenia GYURIȘ

 

Spectacol cântat în limba română.
Durata spectacolului: 2 ore. (1 pauză)
Vârsta recomandată: 6+

 
Direcțiunea Operei Naționale Române Timișoara își rezervă dreptul de a modifica programul prezentat. 

 

Intrarea liberă!

Proiect finanțat de Consiliul Județean Timiș prin programul TimCultura 2024.

Partener: Casa de Cultură a Municipiului Timișoara

 

La 9 februarie 1923, Franz Lehár și libretistul său, Victor Léon, au prezentat la Theater an der Wien, opereta „Tunica galbenă”, o poveste de dragoste imposibilă, lipsită de happy-end, dintre o contesă austriacă și un prinț chinez. A fost urmată de „Clo-Clo” (1924), apoi de o serie de spectacole pentru publicul din Berlin - „Paganini” (1925), „Le Tzarevitch” (1928) și „Frédérique” (1928) -, ale căror partituri principale masculine vizau profilul vocal al celui mai în vogă tenor al timpului, Richard Tauber.

 

În 1929, Lehár revine asupra temei exotice din „Tunica galbenă”, le încredințează libretul lui Ludwig Herzer și Fritz Löhner-Beda și continuă astfel seria „operetelor Tauber” cu „Țara Surâsului”, o partitură prin care a revoluționat genul de operetă, stabilindu-și influența asupra creațiilor lui Leo Fall, Emmerich Kálmán, Robert Stolz și a omologilor lor francezi și americani.

 

În rolul principal al „Țării Surâsului”, Prințul Sou-Chong, Tauber a triumfat la Viena, la 19 octombrie 1929, la Berlin, în 1936, și a continuat cu  o serie de 438 de reprezentații, înainte de a cuceri Londra, New-Yorkul și Parisul.

 

În „Țara Surâsului”, Lehár continuă seria subiectelor de inspirație orientală, atât de apreciate de creatorii timpului - Mikado (Arthur Sullivan), Iris (Pietro Mascagni), Madame Buterfly și Turandot (Giacomo Puccini) - împărtășind mai ales cu acesta din urmă o adevărată pasiune pentru China, pentru istoria, civilizația și cultura ei. (Puccini a asistat la o reprezentație a „Tunicii galbene” la Viena, în 1923, și i-a trimis lui Lehár schițele primului act din Turandot. La rândul său, Lehár a asistat la premiera postumă a operei prietenului său, cu doi ani înainte de „Țara Surâsului”.)

 

Lisa, excentrică fiică a contelui Lichtenfels este curtată cu ardoare de ofițerul Gustav von Pottensstein, însă gândurile ei se îndreaptă către ambasadorul chinez la Viena, prințul Sou-Chong. Învățat de la o vârstă fragedă să își reprime dorințele și impulsurile, mereu ascuns în spatele unui surâs oriental autentic, acesta cedează încurajărilor ei și îi mărturisește la rândul său, că o iubește.

 

Începută la Viena, în anul 1912, povestea de dragoste continuă în China Imperială. Lisa devine soția lui Sou-Chong și locuiește în palatul acestuia din Pekin. În noua sa poziție de prim-ministru, Sou-Chong nu este însă altceva decât un supus al statului, înrădăcinat în ceremonial și în gândirea ierarhică, iar Lisa se confruntă cu realitatea unei alte culturi, la care este incapabilă să se adapteze. Tradiția îi pretinde lui Sou-Chong să se căsătorească cu patru prințese manciuriene, care îi sunt destinate, un protocol care alterează rapid și iremediabil sentimentele lor. Iar când prințul își afirmă drepturile orientale față de ea, Lisa se simte prizoniera lui și se hotărește să-l părăsească. Îi vor fi alături Mi, sora prințului Sou Chong, și Gustav von Pottenstein, care din dragoste pentru Lisa, a urmat-o la Pekin, ca atașat militar. Trist, sub masca unui surâs ca de sfinx, Sou-Chong îi oferă Lisei libertatea. „Uită-te la fața mea, nu plâng”, o atenționează Sou-Chong pe Mi, subliniind esențialul unei culturi, în care viața se supune tradiției și ritualurilor, iar obiceiul, trebuie respectat. „Continuați să zâmbiți, rămâneți mereu veseli”, cântă prințul Sou-Chong în introducerea operetei „Țara Surâsului”! Un îndemn care străbate partitura, de la începutul până la sfârșitul ei...

 

Finalul resemnat și dramaturgia bazată pe logica renunțării au contribuit semnificativ la succesul acestei operete, pentru a cărei notă melancolică Lehár se justifică în Neue Wiener Journal (1929): „Starea de spirit a publicului de astăzi face posibilă emanciparea operetei, a ei însăși, de plăsmuirea finalului fericit. Compozitorul poate trece de la operetă la operă și nu mai trebuie să se teamă de o expresie muzicală complexă.” Cu gândul la opera secolului în care a trăit, pe care a adorat-o de-a lungul întregii sale vieți, Lehár și-a caracterizat partitura ca pe o „operetă romantică în trei acte”. Iar apropierea ei de opera-comică, precum și anvergura simfonică a orchestrației sale, în care se simte spiritul lui Giacomo Puccini, Richard Strauss, Richard Wagner, Claude Debussy sau chiar al lui Gustav Mahler, sunt evidente.

 

Incompatibilitatea dintre culturi și ideologii îi oferă lui Lehár material suficient pentru o abordare plină de diplomație a resurselor sonore, bagajului lexical tradițional al actului I,  opunându-i în celelalte două acte, un material muzical cu inserții orientale.

 

Ca peisajist și colorist, Lehár ilustrează la fel de clar Viena și Pekinul, interioarele sau împrejurimile lor, își apropie partitura de structura unei piese de teatru și focalizează întreaga atenție asupra unei melodii centrale, cu alură de șlagăr, pe care o dedică vocii de tenor. „Dein ist mein ganzes Herz ” („Tu ești iubirea mea”), va fi însoțită și de alte arii și duete pătimașe și temperamentale, componente ale unei muzici care descrie cu profundă onestitate dorințele, visele, utopiile, iar în finalul ei, abandonul, renunțarea, resemnarea celor care i-au făcut atât de credibilă povestea...

Despre noi
Opera Naţională Română din Timişoara este o instituție  publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Culturii din România care susține spectacole de operă, operetă, musical, balet, operă și musical pentru copii și gale. Opera Naţională Română Timişoara a fost înfiinţată prin Decretul Regal nr. 254, din 30 martie 1946. Primul director al Operei a fost Aca de Barbu. Spectacolul inaugural al Operei Române din Timişoara a avut loc la 27 aprilie 1947 cu opera „Aida” de G. Verdi. La data de 24 septembrie 2004, Operei din Timişoara i se conferă titulatura de Operă Naţională ca o recunoaştere a meritelor acestui colectiv pentru întreaga muncă asiduă depusă în slujba artei şi culturii româneşti în ţară şi străinătate.
Cristian Rudic
Manager
Parteneri
Copyright © 2024
Opera Nationala Romana Timisoara

Web design by Royalty
Telefon casierie
0256 20 12 86
Email
bilete@ort.ro
Adresă
Strada / street Marasesti 2,
300086, Timisoara