MENIU
SPECTACOL EXTRAORDINAR!
Conducerea muzicală: GABRIEL BEBEȘELEA (invitat)
Regia artistică, decorurile și costumele: MARIO DE CARLO
Concert maeştri: OVIDIU RUSU, CORINA MURGU
Maestru de cor: LAURA MARE
Coregrafia: LIANA IANCU
Adriana Lecouvreur PAULA IANCIC (debut)
Maurizio, Conte de Saxa TEODOR ILINCĂI
Prinţesa de Bouillon RAMONA ZAHARIA (invitată)
Michonnet DAN PATACĂ
Abatele de Chazeuil CRISTIAN BĂLĂŞESCU
Prinţul de Bouillon OCTAVIAN VLAICU
Domnişoara Jouvenot DIANA CHIRILĂ (debut)
Domnişoara Dangeville GABRIELLA VARVARI
Quinault IULIAN IOAN IOSIP
Poisson MARIUS ZAHARIA
Majordomul MUGUREL CHIRILĂ
Regia tehnică: HELLEN GANSER
Pregătirea muzicală: DRAGOŞ ZAHARESCU, ANGELA BALICI, RAREȘ PĂLTINEANU
Sufleur: EUGENIA GYURIȘ
Corul, orchestra și ansamblul de balet ale Operei Naționale Române din Timișoara
Spectacol cântat în limba italiană și titrat în limba română
Vârsta recomandată: 10+
Durata spectacolului: 2h, 10 min (3 pauze)
Direcțiunea Operei Naționale Române Timișoara își rezervă dreptul de a modifica programul prezentat.
SUBIECTUL
Actul I.
Înaintea unui spectacol la Comedia Franceză, regizorul Michonet dă ultimele indicaţii. Soseşte Prinţul de Bouillon, recunoscut iubitor de teatru şi de aventuri galante însoţit de Abatele de Chazeuil. Atenţia prinţului este atrasă de celebra actriţă Adriana Leucouvreur, care fiind preocupată de interpretarea personajului din acea seară, trece cu vederea complimentele măgulitoare ale acestuia. Prinţul de Bouillon află că actriţa Duclos – ultima sa legătură galantă, se află în cabina sa, unde tocmai scrie o scrisoare. Bănuitor, decide să afle cui îi este adresată. Rămas singur cu Adriana, regizorul Michonnet dorește să-i mărturisească dragostea ce i-o poartă de multă vreme, însă aceasta îi dezvăluie iubirea sa pentru Maurizio. Acesta se întâlnește cu Adriana şi hotăresc să se revadă după spectacol, Adriana oferindu-i la despărțire buchețelul ei de violete. În acest timp, prințul află că scrisoarea actriței Duclos este adresată lui Maurizio, căruia i se propunea o întâlnire nocturnă, neștiind că Duclos a scris scrisoarea de fapt în numele soției sale, Prințesa de Bouillon. Furios pe Duclos, hotărăște să o surprindă invitând toți actorii la o petrecere la vila sa. Adriana considerând un bun prilej de a interveni în favoarea lui Maurizio pe lângă Mareșalul de Saxa, acceptă invitația. Adriana nu știe că Mareșalul e de fapt, Maurizio.
Actul II.
Prințesa de Bouillon îndrăgostită de Maurizio, îl așteaptă nerăbdătoare la întâlnire. Aceasta văzând buchetul de violete la Maurizio devine geloasă, banuind existența unei rivale. Pentru a pune capăt întrebărilor, Maurizio îi oferă buchetul de violete primit de la iubita lui, Adriana. Se aud paşii invitaţilor şi prinţesa se ascunde în grabă într-o cameră alăturată, pierzându-şi brăţara, înainte ca prinţul de Bouillon, soţul ei să o poată surprinde. Oaspeţii sosesc. Printre ei se află Adriana Lecouvreur. Ea află, în sfîrşit, că Mareşalul de Saxa, eroul aclamat, este Maurizio, iubitul ei. El îi cere ajutorul pentru a salva onoarea unei femei. În întunericul camerei în care era ascunsă prinţesa, Adriana pătrunde şi o ajută pe aceasta, fără să ştie cine era. Amândouă intuiesc o rivală în persoana celeilalte.
Actul III.
La recepţia oferită de Prinţul de Bouillon, prinţesa caută să o identifice pe femeia care a ajutat-o. Printre invitaţi se află şi Adriana Lecouvreur, mult admirată de invitaţi, pe care prinţesa crede că o recunoaşte datorită vocii sale inconfundabile, și anunțând astfel spre a-și verifica bănuiala, că Mareșalul de Saxa nu va putea veni, fiind rănit într-un duel și arestat. Spaima ce se citește pe fața actriței îi confirmă prințesei dragostea dintre ea și Maurizio. La apariţia lui Maurizio, care nu fusese rănit așa cum anunțase prinţesa, Adriana realizează cine era doamna ascunsă în pavilion şi ura dintre cele două devine vizibilă. Adriana arată tuturor brăţara pierdută de prinţesă. Replicile dintre cele două femei culminează cu un fragment din Fedra, pe care Lecouvreur îl recită la cererea invitaţilor, în care versurile par a se adresa direct Prinţesei de Bouillon.
Actul IV.
Crezându-se înşelată, Adriana s-a retras deprimată în camera ei. Prietenii vin să o felicite şi îi aduc daruri de ziua ei, încercând în acelaşi timp să o înveselească. După plecarea lor, un comisionar aduce un pachet din partea lui Maurizio. Înăuntru erau violetele pe care i le dăruise ea. Sărutând petalele ofilite, Adriana aruncă florile în foc. Maurizio soseşte mărturisindu-i că dragostea lui nu s-a stins nicio clipă. Adriana cade fericită în braţe sale. Este însă prea târziu pentru dragostea lor, otrava cu care fusese stropit bucheţelul de violete, trimis de cruda şi răzbunătoarea prinţesă de Bouillon, îşi făcuse efectul. Marea tragediană Adriana Lecouvreur trăieşte ultima scenă – cea a morţii sale.
adaptare după G. Constantinescu şi D. Caraman-Fotea - Ghid de operă – Bucureşti, 1971.
